Salut, Gabriel! Îți mulțumesc pentru acest review flamboaiant, care din păcate nu face decât să reflecte lipsa noastră de comunicare sănătoasă, de înțelegere și de respect. În plus, după cum reiese destul de clar, pare să fie alimentat în mare parte de frustrare, exprimată abia acum, la aproape 4 luni de la ultima noastră colaborare, o colaborare care, într-adevăr, nu a decurs bine. În privința șederii lui Maki, da, recunosc că am greșit. Ar fi trebuit să rămân acasă și să mă asigur că nu se întâmplă ceea ce s-a întâmplat. Îmi pare cu adevărat rău pentru ce a simțit Maki. Spectacolul la care am fost era un cadou de ziua mea, iar biletul fusese cumpărat cu mult timp înainte. Țin minte că îți spusesem că acel eveniment era deja în program înainte de a stabili cazarea lui Maki. Cu toate acestea, în recenzia ta — care, spun cu toată compasiunea, pare să aibă mai degrabă un scop denigrator și revanșard — nu găsesc nicio mențiune despre felul în care am reacționat la întoarcere. Știi foarte bine că am fost calm, empatic și am curățat după Maki cu toată dragostea, fără pic de supărare, pentru că am înțeles că nu a fost în niciun fel vina lui. A fost un dezechilibru care, poate fără să îți dai seama, a fost creat dinainte de întâlnirea noastră, iar Maki doar a reacționat la acel context. Un câine nu este niciodată vinovat pentru reactivitatea sau comportamentele lui compulsive. Rolul de „lider al haitei”, adică al omului din viața lui, influențează decisiv starea lui emoțională și echilibrul general al lui și al relației. Ține minte asta, te rog. Fără să vreau să par arogant, dacă vrei, îți pot recomanda câteva cărți de psihologie canină care te-ar putea ajuta să înțelegi mai bine anumite comportamente și să construiești o relație mai echilibrată cu Maki sau cu alți câini cu care vei mai interacționa. Spun asta tocmai pentru că, știm prea bine, ai tendința să-i limitezi cât mai mult interacțiunile, ceea ce, din nou, reflectă mai mult atitudinea liderului decât nevoile reale ale câinelui — și contribuie, din păcate, la dezechilibrul natural al lui ca membru al „haitei”. Sper ca rana pe care o porți și care încă te doare să se vindece în timp. Și sper, sincer, să devii poate puțin mai echilibrat, împăcat, mai empatic și mai luminos. Salutări lui Maki! Cu bine!